Revista de istorie Zargidava, numarul XII
 |
sâmbătă, 10 mai 2014
vineri, 9 mai 2014
Comunitatea rurala crestina din secolele V-VII de la Davideni-Neamt
Articol scris de Ioan Mitrea, in Revista de istorie, Zargidava
"Intensificarea cercetarilor arheologice in spatiul est- carpatic al Romaniei si pe un plan mai larg din tot teritoriul est-carpatic al vechii Dacii, in ultimele cinci-sase decenii, cu privire la cunoasterea istoriei primului mileniu crestin in general si a etapei secolelor V-VII in special, la care ne referim aici in continuare, a imbogatit mult baza documentara si a facut posibila aparitia a numeroase lucrari stiintifice.
Daca avem in vedere doar etapa secolelor V-VII, in care se incadreaza si prezentul nostru demers, este de mentionat faptul ca au aparut nu numai rapoarte de sapaturi arheologice, foarte necesare ca <<banca de date documentare>>, dar si lucrari de mai mare intindere, cum ar fi unele monografii de situri arheologice, lucrari de sinteza referitoare la unele regiuni ale spatiului est-dacic, sau lucrari privind in ansamblu regiunile est-carpatice si chiar un spatiu mai larg.
Intre multiplele aspecte privind istoria comunitatilor din spatiul est-dacic, in secolele V-VII, au fost cercetate si cele privind evolutia si generalizarea crestinismului. Aceasta preocupare, privind evolutia crestinismului in spatiul si timpul la care ne referim, s-a accentuat dupa 1989, cand a disparut cenzura comunista, care in timpul regimului totalitar deseori nu ingaduia referirile la descoperirile arheologice de caracter crestin, acestea fiind eliminate, de regula, din publicatiile de specialitate.Asa se face ca multe dintre acestea au ramas inedite iar o prima lucrare sistematica, a descoperirilor arheologice privind evolutia crestinismului la est de Carpati, de la origini si pana in secolul al XIV-lea, a aparut abia dupa prabusirea comunismului.
Nu ne vom ocupa , in cele ce urmeaza, de inceputurile crestinismului la est de Carpati. Vom mentiona doar ca prima dovada a prezentei unui simbol crestin, in spatiul carpato-nistrean, dateaza chiar din primul secol al erei crestine. In cetatea dacica de la Brad( antica Zargidava) s-a descoperit, in ultimul nivel dacic al asezarii, ce dateaza din secolul I si inceputul secolului al II-lea d.Chr., un fragment ceramic, dintr-un capac, care are pictat un peste, interpretat ca simbol crestin. Daca aceasta ipoteza se va confirma, prin alte descoperiri, ar insemna ca spatiul est-carpatic al vechii Dacii a facut parte din aria primara a evolutiei crestinismului.
Fireste ca pe masura trecerii timpului, adica in secolele urmatoare nasterii crestinismului, si in spatiul est-carpatic numarul descoperirilor de obiecte crestine sau cu semnificatie crestina a crescut. In acest proces si comunitatile din spatiul la care ne referim, ca si in alte multe regiuni, au receptat cu urmari pozitive, masurile luate de Constantin cel Mare in secolul al IV-lea d.Chr. sau de Justinianus I, in secolul al VI-lea.
Exista, in stadiul actual al cercetarilor, numeroase argumente care sa sustina aprecierea ca, <<in secolele V-VI are loc generalizarea crestinismului in spatiul carpato-dunarean-pontic>> , spatiu din care, evident, face parte integranta si teritoriul carpato-nistrean.
Unul dintre cele mai convigatoare argumente, de natura arheologica, privind evolutia crestinismului in spatiul si timpul la care ne referim, il constituie semnalarea unor comunitati rurale increstinate, in mare masura, pana spre mijlocul secolului al VI-lea d.Chr. Intre aceste comunitati se inscrie ca fiind reprezentativa, in fapt fiind cea mai importanta cunoscuta pana acum, prin numarul, varietatea si semnificatia pieselor arheologice descoperite, asezarea sateasca din secolele V-VII de la Davideni-Neamt.
Asezarea de la Davideni, comuna Tibucani, Judetul Neamt este situata pe terasa de 12-15 m de pe malul drept al raului Moldova,in punctul<<La izvoare-Spiesti>> , aflat la cca. 2 km spre nord de satul Davideni.
Prin cele 22 de campanii de cercetari arheologice, efectuate in anii 1970-1979 ai 1986-1977, a fost descoperita o mare asezare din care s-au dezvelit 74 de locuinte din secolele V-VII cu o serie de anexe gospodaresti si doar o singura locuinta din secolul al VIII-lea d.Chr. Prin amplele cercetari arheologice efectuate la Davideni s-a descoperit, in fapt, cea mai mare asezare rurala, din secolele V-VII, din spatiul est-carpatic al Romaniei, cunoscuta pana acum , cu un inventar bogat si variat.
In ansamblul descoperirilor de la Davideni-Neamt, un loc important il ocupa piesele de factura sau cu semnificatii crestine nu numai ca numar, dar indeosebi ca varietate si semnificatii.
Prezentarea pieselor de factura crestina saun cu simboluri crestine dau masura gradului de increstinare a comunitatii satesti, din secolele V-VII, de la Davideni-Neamt.
Prima piesa, cuinsemn crestin , din aceasta asezare , a fost descoperita in a doua campanie de cercetari arheologice sistematice de la Davideni, din 1971.Sub pietrele prebusite din cuptorul unei locuinte din perioada V-VII, in apropiere de gura acestuia, in fapt pe podea, s-a gasit un fragment ceramic, care provine din gura unui vas borcan lucrat manual, destul de ingrijit, dintr-o pasta buna, cenusie, avand pe umar o cruce, cu bratele perpendiculare su egale, incizata in pasta cruda , inainte de arderea vasului.
Din aceeasi asezare, de la Davideni, provin si alte doua fragmente avand imprimate cruciulite.In groapa alteoi locuinte, dezvelita in 1990, s-a gasit un mic fragment ceramic din corpul unui vas, lucrat manual, probabil dinspre umar, avand un decor din doua linii incizate, dispuse in <<X>>.Este posibil ca acest decor sa fie un insemn crestin, asemanator crucii Sfantului Andrei. In inventarul altei locuinte, dezvelita in 1993, s-a gasit si un fragment ceramic care provine din umarul unui vas borcan, confectionat manual, cu buza rupta din vechime, dar dupa linia profilului a fost rasfranta, avand imprimata, inainte de ardere, o cruce cu bratele egale, dispuse perpendicular. Vase asemanatoare, avand imprimate, de regula pe umar, cruciulite, au fost descoperite in numeroase asezari in Moldova, datate in secolele V-VII, cele mai multe se pare ca apartin secolului al VI-lea .
Una dintre piesele cele mai importante, din asezarea de la Davideni, este o cruciulita din bronz, de tip Malta, descoperita in campania de cercetari din 1975.Piesa a fost gasita intr-o locuinta, aproape de peretele de N-V al cuptorului, intre pietrele prabusite, la nivelul podelei, in pamantul amestecat cu cenusa si carbuni.Din cruciulita s-au pastrat trei brate, al patrulea cel cu urechiousa de atarnare, fiind rupt din vechime.Piesa este din bronz realizata prion turnare avand la extremitati bratele usor latite. Ca ornament in mijlocul cruciulitei se afla o proeminenta, in care e posibil sa fi avut fixata o piatra semipretioasa, sau poate chiar o piatra pretioasa.Marginea bratelor este ornamentata cu o linie de pseudogranule, formand un chenar.Cruciulita are latimea pe axul bratelor pastrate de 3 cm si o greutate de 4, 70 g. Avand cateva analogii in spatiul pontic si nord-dunarean, cruciulita de la Davideni a foat atribuita primei jumatati a secolului al VI-lea d.Chr.
Tiparul mentionat, confectionat dintr-o marna, pastrat fragmentar a fost descoperit in sectiunea I, sapate in 1970, in stratul arheologic atribuit secolelor V-VII, in apropierea unei fibule de tip romano-bizantin, caracteristica sfarsitului de secol V si primei jumatati a secolului al VI-lea.
Pe tiparul fragmentar, de la Davideni, se observa modelele unor mici accesorii ornamentale, dar si bratul unei cruciulite, ce pare asemanatoare celei descoperite in asezare si prezentata mai sus. Un tipar pentru turnat cruciulite a fost descoperit in asezarea de la Botosana-Suceava fiind datat din secolele VI-VII. Tiparul de la Davideni il atribuim sfarsitului secolului al V-lea si primei jumatati a secolului al VI-lea.Cum se observa deja, majotritatea pieselor crestine sau cu insemne crestine prezentate, apartin secolului al VI-lea si cu precadere primei jumatati a acestui secol.
Pe tiparul fragmentar, de la Davideni, se observa modelele unor mici accesorii ornamentale, dar si bratul unei cruciulite, ce pare asemanatoare celei descoperite in asezare si prezentata mai sus. Un tipar pentru turnat cruciulite a fost descoperit in asezarea de la Botosana-Suceava fiind datat din secolele VI-VII. Tiparul de la Davideni il atribuim sfarsitului secolului al V-lea si primei jumatati a secolului al VI-lea.Cum se observa deja, majotritatea pieselor crestine sau cu insemne crestine prezentate, apartin secolului al VI-lea si cu precadere primei jumatati a acestui secol.
Dintre descoperirile din os de la Davideni, mentionam un pieptene gasit in sectiunea LXXXI, in una din<<lentilele>>de pamant cenusiu-zgrunturos, apartinand asezarii din secolele V-VII.Este un pieptene de mici dimensiuni, cu maner semicircular si un singur rand de dinti.A fost confectionat dintr-o singura placuta din os, este ornamentat cu cercuri concentrice incizate <<ochi de porumbel sau peste?>>, dispuse in randuri, majoritatea unite intre ele prin linii usor incizate.Mijlocul manerului are pe arc o cruce, cu bratele egale, lucrata din aceeasi placacu pieptenele.Pieptenele are 4,7 cm lungime si 5,4 inaltime. Piesa prezentata este un pieptene miniatural si se incadreaza in categoria obiectelor cu insemne paleocrestine, fiind atribuita secolelor V-VI.
Alaturi de cruciulita din bronz, intre piesele de cult descoperite in asezarea de la Davideni, mentionam o lingurita folosita pentru administrarea Sfintei Euharistii.A fost gasita in pamantul de umplutura al unei locuinte. A fost turnata din bronz, avand lungimea de 9,5 cm si gavanul cu numeroase perforatii.Bratul linguritei a fost ornamentat pe fata cu o linie si pe spate cu doua linii din cercuri mici incizate cu un punct in mijloc. Desi avem unele analogii doar in secolele IV-V, piesa de la Davideni o datam intr-o perioada ce cuprinde sfarsitul secolului al V-lea si prima jumatate a secolului al VI-lea , avand in vedere totalitatea inventarului descoperit in casa respectiva.
Intre cele opt fibule romano-bizantine descoperite in situl de la Davideni, una are o semnificatie aparte in ceea ce priveste crestinatatea comunitatii, din secolele V-VII, din acest loc.Este a cincea fibula descoperita in asezare, in pamantul de umplutura, aproape de podea, din alta locuinta.Piesa la care ne referim este de tipul fibulelor romano-bizantine turnate in intregime din bronz. Acul fibulei nu s-a gasit.Arcul si cea mai mare parte a piciorului s-au pastrat bine.Capatul piciorului este usor deteriorat. Partea inferioara a arcului, pana in dreptul barei care uneste portagrafa de parte arcuita este ornamentata cu nervuri orizontale.Aceasta fibula se incadreaza in varianta a II-a de fibule romano-bizantine turnate din bronz, cu numeroase analogii in spatiul carpato-danubiano-pontic.
Ceea ce face din aceasta fibula un unicat pentru spatiul vechii Dacii este imaginea unui chip uman cu nimb, realizat prin incizie pe arc, intr-un cadru rectangular format din puncte granulate, sugerand o mica <<metopa>> sau rama a unui portret miniatural, avand menirea de a evidentia chipul cu nimb, dar si de a separa sacrul de profan.Pe chipul uman cu nimb sunt figurate pana la detaliu partile anatomice componente, respectiv ochi, nas, gura si probabil<<barba>>.De remercat e faptul ca toate aceste detalii anatomice au fost realizate intr-un spatiu foarte mic pe tiparul in care s-a turnat fibula romano-bizantina.Daca intreaga piesa masoara 4,8 cm, cadrul in care s-a realizat chipul uman cu nimb are dimensiunile de 0,5 x 0,7 cm, iar figura umana doar 0,3 x 0,5 cm. Mestesugarul-artist care a realizat tiparul in care s-a turnat apoi fibula a dat dovada de o iscusinta remarcabila. Spatiul cu chenar granulat, in care s-a realizat chipul uman cu nimb, este marginit de doua registre in care au fost realizate, tot prin turnare, motive ornamentale constand in cercuri concentrice, reprezentand elemente simbolice crestine.
Prima certitudine este aceea ca ne aflam in fata unui de Sfant, fapt atestat de prezenta nimbului.Probabil o asemenea imagine a fost si pe o fibula de la sud de Carpati. Pentru chipul uman cu nimb avem doua analogii la sud de Dunare, in aria Imperiului Bizantin.Pe un fragment ceramic dintr-un vas de import nord-african, datat in secolul al VI-lea, descoperita la Dyrrachium, apare un portret avand chipul nimbat, fiind insotit de o cruce incizata in stanga portretului. Pe o fibula plata, din secolul al VI-lea, descoperita la Odarci, in Bulgaria, apare un chip uman cu nimb, marginit de patru pasari.Este posibil ca cele patru cercuri concentrice, dispuse in jurul chipului cu nimb de pe fibula de la Davideni sa simbolizeze tot patru pasari ca si pe fibula de la Odarci. Important este ca chipul uman cu nimb de pe fibula de la Davideni se regaseste atat pe fragmentul ceramic descoperit la Dyrrachium, cat si pe fibula de la Odarci. De retinut ca toate cele trei descoperiri, avand un chip uman cu nimb sunt datate in secolul al VI-lea.
Iconografia bizantina din epoca lui Justinianus I(527-526) este bogata in reprezentari cu chipul lui Hristos.In unele cazuri chipul Lui este imberb.Frecvente sunt insa si portretele in care Hristos este reprezentat cu barba.Asa, de exemplu, intr-o biserica construita de Justinianus I, la muntele Sinai, spre mijlocul secolului al VI-lea, intr-un frumos mozaic, portretul lui Hristos este reprezentat cu barba.
Avand in vedere analogiile mentionate, consideram ca foarte probabila prezenta chipului lui Hristos pe fibula romano-bizantina de la Davideni.In acest caz am avea la Davideni-Neamt cea mai veche reprezentare a chipului Mantuitorului de pe teritoriul nord-dunarean al Romaniei. Cum in slava veche Ikona, din grecescul Eikon, inseamna chip\imagine, atunci se poate admite ca pe fibula de la Davideni avem si cea mai veche icoana , miniaturala, cu chipul lui Hristos, de pe teritoriul nord-dunarean.
Prezenta importantei comunitati crestine de la Davideni, dovedita prion numarul mare de pise crestine sau cu simboluri crestine, ajunsa la o increstinare in masa spre mijlocul secolului al VI-lea nu trebuie sa surprinda.Suntem, in fapt, in vremea in care misionarismul imperial cunoaste sub Justinianus I dimensiuni nemaiintalnite, cand <<latinofonii crestini nord-dunareni trebuie sa fi fost adevarati apostoli anonimi printre paganii alaturi de care convetuiau>> (Zugravu). Foarte probabil ca in epoca lui Justinianus I, Imperiul Bizantin a exercitat o protectie politico-militara si asupra regiunilor est carpatice ale vechii Dacii, fapt ce a favorizat raspandirea si chiar generalizarea crestinismului in aceste regiuni, dovada aparitia unor importante comunitati crestine, cum este comunitatea sateasca de da Davideni.Fenomenul raspandirii si generalizarii crestinismului nu s-a realizat simultan in tot spatiul est-dacic, ci s-a impus treptat de la sud spre nord si dinspre Carpati spre Nistru.
Avand in vedere descoperirile de factura crestina de la Davideni, din care unele de mare valoare, putem afirma ca avem aici unul din centrele "Apostolice", poate cel mai puternic din spatiul est-carpatic. Pe langa rolul religios, comunitatea sateasca de la Davideni a jucat si alte rosturi. Probabil aici a fost, in secolul al VI-lea, centrul unei importante obsti satesti, o <<romanie populara>> din zona Siretului Mijlociu, nucleu al unui viitor cnezat de vale."
Alaturi de cruciulita din bronz, intre piesele de cult descoperite in asezarea de la Davideni, mentionam o lingurita folosita pentru administrarea Sfintei Euharistii.A fost gasita in pamantul de umplutura al unei locuinte. A fost turnata din bronz, avand lungimea de 9,5 cm si gavanul cu numeroase perforatii.Bratul linguritei a fost ornamentat pe fata cu o linie si pe spate cu doua linii din cercuri mici incizate cu un punct in mijloc. Desi avem unele analogii doar in secolele IV-V, piesa de la Davideni o datam intr-o perioada ce cuprinde sfarsitul secolului al V-lea si prima jumatate a secolului al VI-lea , avand in vedere totalitatea inventarului descoperit in casa respectiva.
Intre cele opt fibule romano-bizantine descoperite in situl de la Davideni, una are o semnificatie aparte in ceea ce priveste crestinatatea comunitatii, din secolele V-VII, din acest loc.Este a cincea fibula descoperita in asezare, in pamantul de umplutura, aproape de podea, din alta locuinta.Piesa la care ne referim este de tipul fibulelor romano-bizantine turnate in intregime din bronz. Acul fibulei nu s-a gasit.Arcul si cea mai mare parte a piciorului s-au pastrat bine.Capatul piciorului este usor deteriorat. Partea inferioara a arcului, pana in dreptul barei care uneste portagrafa de parte arcuita este ornamentata cu nervuri orizontale.Aceasta fibula se incadreaza in varianta a II-a de fibule romano-bizantine turnate din bronz, cu numeroase analogii in spatiul carpato-danubiano-pontic.
Ceea ce face din aceasta fibula un unicat pentru spatiul vechii Dacii este imaginea unui chip uman cu nimb, realizat prin incizie pe arc, intr-un cadru rectangular format din puncte granulate, sugerand o mica <<metopa>> sau rama a unui portret miniatural, avand menirea de a evidentia chipul cu nimb, dar si de a separa sacrul de profan.Pe chipul uman cu nimb sunt figurate pana la detaliu partile anatomice componente, respectiv ochi, nas, gura si probabil<<barba>>.De remercat e faptul ca toate aceste detalii anatomice au fost realizate intr-un spatiu foarte mic pe tiparul in care s-a turnat fibula romano-bizantina.Daca intreaga piesa masoara 4,8 cm, cadrul in care s-a realizat chipul uman cu nimb are dimensiunile de 0,5 x 0,7 cm, iar figura umana doar 0,3 x 0,5 cm. Mestesugarul-artist care a realizat tiparul in care s-a turnat apoi fibula a dat dovada de o iscusinta remarcabila. Spatiul cu chenar granulat, in care s-a realizat chipul uman cu nimb, este marginit de doua registre in care au fost realizate, tot prin turnare, motive ornamentale constand in cercuri concentrice, reprezentand elemente simbolice crestine.
Prima certitudine este aceea ca ne aflam in fata unui de Sfant, fapt atestat de prezenta nimbului.Probabil o asemenea imagine a fost si pe o fibula de la sud de Carpati. Pentru chipul uman cu nimb avem doua analogii la sud de Dunare, in aria Imperiului Bizantin.Pe un fragment ceramic dintr-un vas de import nord-african, datat in secolul al VI-lea, descoperita la Dyrrachium, apare un portret avand chipul nimbat, fiind insotit de o cruce incizata in stanga portretului. Pe o fibula plata, din secolul al VI-lea, descoperita la Odarci, in Bulgaria, apare un chip uman cu nimb, marginit de patru pasari.Este posibil ca cele patru cercuri concentrice, dispuse in jurul chipului cu nimb de pe fibula de la Davideni sa simbolizeze tot patru pasari ca si pe fibula de la Odarci. Important este ca chipul uman cu nimb de pe fibula de la Davideni se regaseste atat pe fragmentul ceramic descoperit la Dyrrachium, cat si pe fibula de la Odarci. De retinut ca toate cele trei descoperiri, avand un chip uman cu nimb sunt datate in secolul al VI-lea.
Iconografia bizantina din epoca lui Justinianus I(527-526) este bogata in reprezentari cu chipul lui Hristos.In unele cazuri chipul Lui este imberb.Frecvente sunt insa si portretele in care Hristos este reprezentat cu barba.Asa, de exemplu, intr-o biserica construita de Justinianus I, la muntele Sinai, spre mijlocul secolului al VI-lea, intr-un frumos mozaic, portretul lui Hristos este reprezentat cu barba.
Avand in vedere analogiile mentionate, consideram ca foarte probabila prezenta chipului lui Hristos pe fibula romano-bizantina de la Davideni.In acest caz am avea la Davideni-Neamt cea mai veche reprezentare a chipului Mantuitorului de pe teritoriul nord-dunarean al Romaniei. Cum in slava veche Ikona, din grecescul Eikon, inseamna chip\imagine, atunci se poate admite ca pe fibula de la Davideni avem si cea mai veche icoana , miniaturala, cu chipul lui Hristos, de pe teritoriul nord-dunarean.
Prezenta importantei comunitati crestine de la Davideni, dovedita prion numarul mare de pise crestine sau cu simboluri crestine, ajunsa la o increstinare in masa spre mijlocul secolului al VI-lea nu trebuie sa surprinda.Suntem, in fapt, in vremea in care misionarismul imperial cunoaste sub Justinianus I dimensiuni nemaiintalnite, cand <<latinofonii crestini nord-dunareni trebuie sa fi fost adevarati apostoli anonimi printre paganii alaturi de care convetuiau>> (Zugravu). Foarte probabil ca in epoca lui Justinianus I, Imperiul Bizantin a exercitat o protectie politico-militara si asupra regiunilor est carpatice ale vechii Dacii, fapt ce a favorizat raspandirea si chiar generalizarea crestinismului in aceste regiuni, dovada aparitia unor importante comunitati crestine, cum este comunitatea sateasca de da Davideni.Fenomenul raspandirii si generalizarii crestinismului nu s-a realizat simultan in tot spatiul est-dacic, ci s-a impus treptat de la sud spre nord si dinspre Carpati spre Nistru.
Avand in vedere descoperirile de factura crestina de la Davideni, din care unele de mare valoare, putem afirma ca avem aici unul din centrele "Apostolice", poate cel mai puternic din spatiul est-carpatic. Pe langa rolul religios, comunitatea sateasca de la Davideni a jucat si alte rosturi. Probabil aici a fost, in secolul al VI-lea, centrul unei importante obsti satesti, o <<romanie populara>> din zona Siretului Mijlociu, nucleu al unui viitor cnezat de vale."
Revista de istorie
Zargidava, numarul XII
Sumar
Oameni care au fost...
Mircea Petrescu-Dambovita, Unele consideratii in legatura cu formarea si activitatea de arheolog a dr. Eugen Comsa
Sever Dumitrascu, Amintiri despre Iulian Antonescu
Istorie
Livia Liliana Sibisteanu, Aerul, eterul, vantul-elemente primordiale.Reprezentari, simboluri, credinte si ritualuri
Ioan Vasiliu, Piese de bronz preistorice din colectiile Muzeului de Istorie Onesti
Sever Dumitrascu, Florin Sfrengeu, Opinii cu privire la atelierele de olarie sin epoca romana
Alexandru Barnea, Vestigii paleocrestine din secolul al IV-lea la Dunarea de Jos
Ioan Mitrea, Comunitatea rurala crestina din secolele V-VII de la Davideni-Neamt
Stefan Olteanu, Structura social-politica a comunitatilor satesti nord-dunarene dupa "retragerea aureliana", in viziunea lui Dimitrie Cantemir si Nicolae Iorga si in lumina cercetarilor recente
Alexandru Zub, Spiritul haretian in cultura romana
Ion Agrigoroaiei, Marea Unire si unificarea
Gheorghe I.Florescu, N.Iorga si America
Corneliu Ciucanu, Alegerile parlamentare din decembrie 1937: rezultate, semnificatii, consecinte
Elena Mihaela Prisacariu, Parohia "St.Spiridon" in documente de arhiva
Gh.Buzatu, Mihai Antonescu si interesele Romaniei(1940-1944)
Ioan Scurtu, Mass media occidentala si diabolizarea regimului Ceausescu
Virgil Mihailescu-Birliba, Epistole istorice(III)
Alexandru Popa, Sergiu Musteata, Hans-Ulrich Voss, Prospectiuni magnetometrice in Republica Moldova: rezultate si perspective ale unui proiect stiintific moldo-german
Recenzii si note
Alexandru Zub, Un monument rupestru din zona Bacaului
Roxana Munteanu, Inceputul bronzului mijlociu in depresiunile marginale ale Carpatilor Orientali
( Vasile Diaconu)
Vasile Diaconu, Depresiunea Neamt.Contributii arheologice
(Lacramioara Elena Istina)
( Dan Gh.Teodor)
Ioan Mitrea , Din arheologia si istoria Moldovei in primul mileniu crestin
( Vasile Diaconu)
Ioan Mitrea, In descendenta lui Parvan
( Liliana Trofin)
Ion Agrigoroaiei, Basarabia in acte diplomatice 1711-1947
( Adrian Horodnic)
Abrevieri
Scrisoare de multumire
duminică, 4 mai 2014
Capitolul 2.III
Biserica, o forţa economică
Biserica a reprezentat cel mai mare" bancher "al Evului Mediu, aceasta alegînd sa-si extindă averea prin diferite metode.
Prima metoda consta în practicile funerare.În timp ce alte culte prevedeau inhumarea omului cu tot cu bunurile sale de preţ, Biserica Creştină a instaurat legea conform careia acele bunuri trebuiau depozitate in camerele ei, astfel imbogatindu-se cu numeroase tezaure de arta, folosite de obicei pentru construirea altor biserici, pentru reinstaurarea unor catedrale sau pentru ajutorarea săracilor.
A doua metoda se baza pe practicile crestine. Acestea se efectuau prin donatii de terenuri, conform cărora obţineai puritatea si iertarea de păcate, astfel Biserica primind diferite bunuri sau terenuri în timpul vieţii unui om sau prin testament, în urma morţii sale.
Abaţiile si mănăstirile, comunităţi monastice, care erau descendente Bisericii Crestine, constituiau, de asemenea, un mijloc financiar deoarece, uneori, mănăstirile puteau deveni un "adevarat burg monastic", în jurul căruia se adunau cîrciume, restaurante, putînd fi primiţi drumeti, vizitatori. Însă, venitul cel mai consistent era asigurat de taxele primite în urma targurilor săptămînale si a balciurilor anuale, organizate în cadrul mănăstirilor. În jurul unei manastiri sau abaţii se putea intemeia chiar si un oras, o urba. Mănăstirea ajunsese un fel de banca deoarece ii era conferit dreptul de a bate moneda, sub marca regelui, detinand o mare concentratie monetara si, aflandu-se intre doua orase(de obicei), aceasta putea servi drept pensiune, unde negustorii alegeau sa-si "depună" banii, pentru a se feri de pericole. Regalitatea, instituţiile supreme ii ofereau, de asemenea, păduri Bisericii, terenuri, astfel aceasta ajungand detinatoarea unei mari părţi financiare.
 |
| Sursa: Google imagini.com |
sâmbătă, 3 mai 2014
Capitolul 2.II
" În realitate, declinul prestigiului si puterii papalitatii începuse mai demult.La sfarsitul secolului al XIII-lea, încercînd sa redreseze situaţia, Bonifaciu VIII căuta sa readuca influenţa factiunilor mobiliale romane, adversarii sai( de pilda), excomunicand puternica familie. Papa intervine în treburile comunelor toscane si siciliene , si chiar in diferendele dintre Franta si Anglia. Expresia clara a activitatilor de acest fel ale papei se găseşte in bula <<Unam sanctam (1302)>>, în care este continuta cea mai precisa teoretizare a poziţiei teocratice... În realitate, o asemenea pretenţie era complet lipită de perspectiva, căci tocmai acum papalitatea intra într-o perioada de criza grava, si care va dura mai bine de un secol. Prima faza este cea a indelungatului exil al papilor, siliţi sa se transfere al Avignon (1309-1377).A doua este asa-numita <<Mare Schisma a Occidentului>>(1378-1417); o perioada de 39 de ani de dezordine si anarhie care va scandaliza intreaga crestinatate din Europa. Nu era vorba de o controversa privind dogmele sau riturile, ci de o lupta pentru putere dintre diferitele factiuni pentru conducerea Bisericii. (În 1378, cardinalii îl ataca pe Papa Urban VI, numindu-l antihrist ,diavol, apostat si tiran). Între 1378-1408 occidentalii aveau doi papi, între 1409-1415- concomitent trei papi, iar între 1415-1417- nici un papa legitim. Criza de autoritate se repercuteaza si în înalta ierarhie: unele dioceze aveau simultan doi episcopi, iar unele abatii, doi abaţi. În fine, faza a treia a crizei se declara după 1417; este perioada conciliilor, în care acestea Vor formula superioritatea lor asupra autoritatii efective a papalitatii. Consecinta a fost ca, de-a lungul secolului al XV-lea, Occidentul va continua sa asiste la diferite forme de limitare a drepturilor si pretentiilor Bisericii."( Ovidiu Drimba-Istoria culturii si civilizatiei)In timpul monarhismului, fondatori precum Benedict din Norcia (480-547) ,papa Urban II, Bernard de Clairvaux (1090-1153), Domigo de Guzman(1170-1221), papalitatea s-a bazat in timpul conducerii pe diferite ordine, incepand cu Ordinul " Benedictian", Ordinul " Clunisian", Ordinul "Cistercian", Ordinul "Dominican", sfrasind cu Ordinul "Calugarilor Cersetori", care a jucat un rol principal in combaterea ereziei. Privind Ordinul " Benedictian", principiile fundamentale erau pietatea, supunerea, castitatea, saracia, umilinta si o viata comuna. Ordinul " Clunisian" era sustras jurisdictiei episcopului local, preocupat de a-si extinde autoritatea ,de un egoism exagerat fata de celelalte ordine. Ordinul "Cistercian" se baza pe munca fizica a calugarilor agronomi, calugarii realizand lucrari impresionante de amenajari, de defrisari, de drenaj si indiguiri, acesta fiind o federatie de abatii autonome.Ordinul "Dominican", care facea parte di cel al "Calugarilor Cersetori", se baza pe saracia si umilinta cersitului, ajutorarea oamenilor prin acte de caritate si predici- "iubeau natura si oamenii, erau simpli si umili"(O.Drimb. Istoria culturii si civilizatiei).
Ordinele "Calugarilor Cersetori" (Dominican+Franciscan+Carmelitan+Augustin) au jucat un rol important in combaterea ereziilor, fiindu-le incredintate Tribunalele Inchizitiei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)