Biserica, o forţa economică
Biserica a reprezentat cel mai mare" bancher "al Evului Mediu, aceasta alegînd sa-si extindă averea prin diferite metode.
Prima metoda consta în practicile funerare.În timp ce alte culte prevedeau inhumarea omului cu tot cu bunurile sale de preţ, Biserica Creştină a instaurat legea conform careia acele bunuri trebuiau depozitate in camerele ei, astfel imbogatindu-se cu numeroase tezaure de arta, folosite de obicei pentru construirea altor biserici, pentru reinstaurarea unor catedrale sau pentru ajutorarea săracilor.
A doua metoda se baza pe practicile crestine. Acestea se efectuau prin donatii de terenuri, conform cărora obţineai puritatea si iertarea de păcate, astfel Biserica primind diferite bunuri sau terenuri în timpul vieţii unui om sau prin testament, în urma morţii sale.
Abaţiile si mănăstirile, comunităţi monastice, care erau descendente Bisericii Crestine, constituiau, de asemenea, un mijloc financiar deoarece, uneori, mănăstirile puteau deveni un "adevarat burg monastic", în jurul căruia se adunau cîrciume, restaurante, putînd fi primiţi drumeti, vizitatori. Însă, venitul cel mai consistent era asigurat de taxele primite în urma targurilor săptămînale si a balciurilor anuale, organizate în cadrul mănăstirilor. În jurul unei manastiri sau abaţii se putea intemeia chiar si un oras, o urba. Mănăstirea ajunsese un fel de banca deoarece ii era conferit dreptul de a bate moneda, sub marca regelui, detinand o mare concentratie monetara si, aflandu-se intre doua orase(de obicei), aceasta putea servi drept pensiune, unde negustorii alegeau sa-si "depună" banii, pentru a se feri de pericole. Regalitatea, instituţiile supreme ii ofereau, de asemenea, păduri Bisericii, terenuri, astfel aceasta ajungand detinatoarea unei mari părţi financiare.
 |
| Sursa: Google imagini.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu