luni, 5 ianuarie 2015

Papa Ioan al XII-lea


7 August 1316 -  Jacques d'Euse, Episcop-Cardinal de Porto, este instalat ca Papa Ioan al-XXII-lea. Se pune astfel final unei lupte de doi ani dintre Cardinali.
 Acesta s-a născut la Cahors si a decedat pe data de 4 Decembrie 1344, la Avignon. Acesta a centralizat administrarea bisericeasca, a condamnat Spiritualii Franciscani si a extins controlul papal asupra numirii  episcopilor  si, împotriva Imparatului Ludovic al IV-lea, a sprijinit autoritatea papală asupra alegerilor imperiale.
Născut dintr-o familie burgheză înstărită la Cahors, în sud-vestul Franței, Jacques d'Euse a studiat dreptul civil si canonic la Paris si Orleans. În 1309 a fost ales cancelar  al lui Carol al II-lea de Napoli si, trei ani mai tîrziu, a devenit cardinal. La data de 7 August 1317, acesta este ales papa la Lyon, fiind succesorul lui Clement al V-lea, actionand pentru a stabili instanţa papală la Avignon, pe o baza  permanentă. 
 La începutul pontificatului, Papa Ioan s-a antrenat într-un conflict de lungă durata între doua facţiuni  ale  ordinului Franciscan: Spiritului, care au favorizat, intr-un mod strict, regula Sfîntului Francisc, de a adera la sărăcia trupească, pentru a   dobîndi bogăţia sufleteasca, si Conventualii, care au abordat-o cu o interpretare mai largă. El a sustinut Conventualii si a persecutat Spiritualii, care au rezistat actiunilor  si deciziei sale.  Mai tîrziu, acesta condamna toata teoria franciscana a sărăciei evanghelice prin doua decrete( scrisori) : Ad Conditorem Canonum (din 1322) si Cum Inter Nonnullos (1323), aducînd dovezi scripturale conform cărora Apostolii deţineau proprietăţi. 
Ioan a intervenit într-o ceartă pe coroana Sfântului Imperiu Roman, între Ludovic al IV al  Bavariei  si Frederic al  Austriei .Ludovic îl învinge pe Frederic în 1322, dar Ioan îi interzice sa-si exercite drepturile castigate pana cînd el, ca papa, va rezolva, încheia disputa. 
Sursa: Google imagini.com

  A fost acuzat de nenumarate ori de erzie, toti  cei care il acuzau urmand sa fie inchisi. O acuzatie cunoscuta de erzie a fost provocata de ideile acestuia cu vedere la incercarile aduse de Dumnezeu celor a caror suflete sunt binecuvantate in viata de apoi., exprimate in patru predici livrate in iarna 1331-1332. 
 În timpul pontificatului său, Ioan a promovat activitatea misionară în Asia, stabilirea episcopii catolice din Anatolia, Armenia, Iran si India. La Avignon a fondat o bibliotecă papal și la Cahors, o universitate.Ca majoritatea papilor de la  Avignon, el a arătat favoritism rudelor sale si conationalilor.  Din 28 cardinali create de el, 20 au fost din sudul Franței și 3 au fost nepoții săi.( Traducere din http://www.britannica.com/EBchecked/topic/304898/John-XXII)






                                                              

vineri, 2 ianuarie 2015

Papa Grigorie al XIII-lea

S-a nascut in 1502, la Bologna,ca Ugo Buoncompagni.Urmand cursurile celei mai vechi universitati din , Europa, ajunge la catedra acesteia, predand jurisprudenta. Cunostintele sale juridice ii aduc renumele la urechile Papei Pius al IV-lea, trimitandu-l la Conciliul de la Trento.Urcand incet in ierarhia bisericeasca, Ugo este numit papa in luna mai , 1572, cu numai o luna pana la implinirea varstei de 70 de ani. 
 In pofida aventurilor sale din tinerete, avand un baiat, Papa Grigore al XIII-lea se dedica intru totul beautitudinii bisericii.Cheltuielile iresponsabile ale acestuia produc un haos financiar, avand insa si unele parti mai pasnice.
  Cea mai importanta realizare a Papei este produsa in 1582, cand creeaza calendarul gregorian, decretand ca toti anii vor incepe la 1 ianuarie.  



Sursa: Google imagini.com


Papa Eugeniu al III-lea

Papa Eugeniu al III-lea a fost cel care a inaintat a doua cruciada, avand ca principala motivatie eliberarea Edessei cucerita definitiv de turci in 1146. Indemnul la aceasta noua initiativa militara a fost dat de papa Eugeniu al III-lea, iar Bernard de Clairveaux a fost cel care a predicat-o. Initiativa a ramas fara rezultat , intre anii 1140 si 1149, cruciatii ridicand la Ierusalim o biserica a Golgotei si una a Sfantului Mormant. Din acest moment latinii au inceput sa aibe drepturi la Sfantul Mormant.



Papa Lucius al III-lea

Papa Lucius al III-lea este cel care, la 1182, obtine controlul oficial al ordinului bisericesc, infiintand in 1184 Inchizitia, drept tribunal eclesiastic al papalitatii.



Papa Lucius al III-lea
sursa: Google imagini.com




















Papa Grigorie al IX-lea


Este cel care a scris o alta pagina controversata din istoria Bisericii Catolice, instaurand Inchizitia papala. In 1227, Ugolino a devenit Papa Grigorie al IX-lea, iar prima lui decizie a fost sa-l numeasca pe inchizitorul Konrad von Marburg sa elimine ereticii din intreaga Germanie. Apoi l-a suspendat pe imparatul Sfantului Imperiu Roman,Frederick al II-lea, pentru ca amanase plecarea in cea de-a Sasea Cruciada, asa cum promisese, scrieEncyclopedia Briannica.Hotarat sa lupte impotriva ereticilor, Grigorie a pus bazele Inchizitiei Papale, in 1231, dupa ce a considerat ca episcopii nu puteau rezolva eficient aceasta problema. Prima forma a Inchizitiei medievale s-a numit Inchizitia Episcopala si a existat intre anii 1184-1230, pana cand a fost inlocuit cu Inchizitia Papala, care centraliza controlul reprimarii ereticilor.Papa Grigore al IX-lea a fost un papă al Romei. Pe numele laic Ugolino di Conti, a pastorit intre anii 1227-1241.
Ugolino s-a născut în Anagni. Posibila data a nașterii sale fluctuează în surse între cca. 1145 și 1170 În 1238, Papa Gregorie al IX-lea a denunțat Lumina Sfântă de la Ierusalim ca înșelătorie.




Sursa: Google imagini.com





Papa Ioan al XII-lea

Papa Ioan al XII-lea este cel care, la 1326, ingrijorat de raspandirea excesiva si iute a influentei magiei negre asupra oamenilor, care era condiderata de biserica drept erezie, reia dezbaterea mult cunoscuta despre vrajitorie, spunand:
"Aflam cu durere despre nelegiuirea mai multor oameni, crestini doar cu numele. Ei negociaza cu moartea si pactizeaza cu infernul, caci aduc jertfa demonilor; ii adora, plasmuiesc si cer altora sa plasmuiasca imagini, inele, oglinzi, fiole sau alte obiecte in care, prin magie, inchid demonii;ii interogheaza, capata raspunsuri, le cer ajutorul pentru indeplinirea dorintelor lor perverse..."
Papa Ioan al XXII-lea (n. 1244, Cahors – d. 4 decembrie 1334, Avignon) a fost al 196-lea papă al Romei.



Imagini pentru Papa Ioan al XXII-lea
sursa: Google imagini.com



























Capitolul VIII

Papa Alexandru al III-lea

Papa Alexandru al III-lea a fost papă al Romei între 7 septembrie 1159 și30 august 1181.Era membru al grupului de cardinali care nu dorea o putere crescândă a Sfântului Imperiu oman în Italia. La alegerea lui Alexandru al III-lea ca papă, în 1159 Frederic I - Barbarossa i-a ales, contrar, pe primii câțiva antipapi, iar adepții laici ai puterii imperiale l-au obligat pe Alexandru să fugă în Franța (1162). Apărător înverșunat al autorității papale, l-a sprijinit pe sfântul Thomas Becket împotriva lui Henric al II-lea al Angliei. S-a întors la Roma în 1165, dar a fost exilat din nou anul următor. Conflictul dintre imparatul Frederic I si papa Alexandru al III-lea a fost unul de lunga durata. In cei treizeci de ani care au urmat concordatului, puterea regala a fost slabita in Germania de luptele pentru putere dintre familiile Welf si Hohenstaufen, care se incheie de-abia cu incoronarea lui Frederic I Barbarossa (1152-1190).Acesta a incercat sa reinvie imperiul universal,redescoperirea dreptului roman oferindu-i in favoarea superioritatii autoritatii laice in raport cu cea a bisericii. De aceea, urmand modelul carolingian si ottonian, intervine in alegerile episcopale, ceea ce suscita reactia papalitatii, mai ales a lui Alexandru al III-lea (1159-1189).De data aceasta n-a mai fost doar un conflict intre papa si imparat, lupta implicand in acelasi timp orasele italiene si regatul normand al Siciliei. Imparatul dorea sa readuca sub ascultarea sa si comunele urbane din nordul Italiei, care profitasera de problemele interne ale Germaniei pentru a se angaja pe o cale de evolutie independenta. Dupa distrugerea orasului Milano, revoltat contra imparatului (1162) si numirea unor antipapi impotriva lui Alexandru al III-lea, pontiful legitim, orasele italiene din nord, constituite in Liga lombarda, si papalitatea se aliaza pentru a purta lupta comuna.(sursa :http://www.scritub.com/istorie/BISERICA-IN-SECOLELE-XII-XV62226.php; ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Alexandru_al_III-lea)



Papa Alexandru al III-lea
sursa: Google imagini.com




În 1404 obţine un post în apropiere de Rheims. Acesta apără universitatea din Paris intr-un conflict împotriva celor din Toulouse. Pierre caută ajutor prin intermediul conducerii nobile. Se aliaza cu ducele John Neinfricatul de Burgundia, si mai tîrziu cu succesorul sau, Filip cel Bun.
  În 1407, Cauchon  ia parte la misiunea data de coroana Franţei, de a atenta la reconcilierea numita si Marea Schismă, dintre reclamantii papali rivali, Papa Benefic al IX-lea si Papa Grigorie al XII-lea. Cu toate ca delegaţia a eşuat, Pierre Cauchon devine renumit pentru prestigiul sau de negociator. 
În 1414, Cauchon devine ambasadorul oficial al ducelui de Burgundia. Preotul a sustinut alegerile Papei Martin al V-lea. La scurt timp după, Pierre devine arhidiacon de Chartres, preot de Rheims, Chalons si Beauvais. Acesta ia parte la negocierile mariajului regal din jurul Tratatului de la Troyes. Devine episcop de Beauvais în 1420, petrecînd următorii doi ani în serviciile regelui. Joacă mai tîrziu un rol important în cadrul înţelegerii cu statul englez, detinand o mare influenţă de-a lungul negocierilor predarii Ioanei D'Arc din mîinile burgunzilor în cele ale englezilor, încalcînd jurisdictia si fiind bine plătit pentru eforturile sale.






Episcopul Cauchon
sursa: Google imagini.com









  Pierre Cauchon


Pierre Cauchon, nascut la 1371, la Reims si decedat în 1442, la Rouen, a fost episcop de Beauvais  între anii 1420-1432. Un partizan înnăscut fata de interesele engleze dezvoltate în cadrul  Franţei, mulţi ani după terminarea Războiului de o sută de ani,el este cel care reuşeşte sa dea startul unuia dintre cele mai răsunătoare procese desfăşurate în cadrul Inchizitiei, care va înscrie Franţa în rîndurile celor mai insangerate tari în lupta contra ereziei. Pierre are un rol definitoriu în acuzarea Ioanei D'Arc, cea care era considerată drept practicanta de vrajitorie, sustinand ca Domnul îi vorbea, indrumand-o pentru a-si salva poporul.Scandalizati de afirmatiile Ioanei, preotii considera  vorbele fecioarei drept blasfemice si Pierre, auzind parcursul acesteia în cadrul luptelor cîştigate sub indicaţiile ei, susţine ca este o certitudine în ideea ca ea ar fi o vrajitoare, sustinuta de un demon, acuzînd-o si deschizand marele proces,  reuşind sa-si impună influenţa în fata braţului secular  si în rîndurile ecleziastice. Biserica Catolică va anula verdictul sau abia în 1455.
 Cauchon provine dintr-o familie modesta, din Rheims, Franta. A intrat in rîndurile ecleziastice în pragurile tineretii, studiind la Universitate la Paris. A fost un student exceptional al artelor libere. A continuat studiile în cadrul Canoanelor bisericii creştine( Biserica Catolică) si a teologiei, devenind preot.




sursa: Google imagini.com











joi, 1 ianuarie 2015

Bernard Gui


Bernard Gui a fost un inchizitor francez al Ordinului Dominican, din timpul Evului Mediu Tîrziu, Episcop de Lodeve si unul dintre cei mai prolifici scriitori ai perioadei Medievale. El a fost renumit pentru calităţile sale inchizitoriale desăvîrşite în cadrul luptei împotriva albigenzilor, de la Toluluse, la cererea Papei Clement al V-lea si al Papei Grigorie al XI-lea. În 1280 intra în cultul Dominican de la Limoges si, 10 ani mai tîrziu, devine staret de Albi si , ulterior, de Carcassone, de Castres si Limoges. Operand în zona Toulousului( în Franţa modernă), luptele sale inchizitoriale împotriva ereticilor sunt finalizată prin intermediul a 900 de verdicte de vinovăţie în 15 ani de activitate. Oamenii condamnati de erezie în timpul Inchizitiei erau predati braţului secular ( nobilii si liderii orasului) pentru a-si primi pedeapsa. Dintre  toţi cei care au fost condamnati în timpul cercetărilor lui Gui, doar 42 au fost executaţi. Gui a scris despre cele 4 mari secte eretice creştine  în cartea sa, Manualul/ Ghidul Inchizitorului: despre albigenzi, beguini, valdenzi si cei care practicau apostolii false. Alte grupuri care nu erau considerate creştine , dar care au fost citate în cartea lui Gui au fost: evreii, vrajitorii, ghicitorii si necromantii. Drept recompensa pentru serviciile prestate, Bernard Gui primeşte titlul de Episcop de Tui, din Spania, de către Papa Ioan al XXII-lea si de Episcop de Lodeve, un an mai tîrziu.

Bernard Giu moare pe data de 30 decembrie 1331, la castelul din Lauroux, departamentul Herault din Franţa de astăzi.( Traducere din http://en.wikipedia.org/wiki/Bernard_Gui)
Manualul Inchizitorului
Sursa: Google imagini.com





                      







Bernard Gui
sursa: Google imagini.com

Conrad de Marburg

Konrad von Marburg, nascut în anul 1180 si decedat în anul 1233, a fost primul inchizitor papal din Germania, a cărui activitati i-au propulsat  renumele  mult timp după moartea sa.Acesta a fost investit de către Papa Inocentiu al III-lea sa ducă lupte împotriva influenţei Albiginezilor, o secta eretica răspîndită în tot vestul Europei.Rezultatele eforturilor lui Konrad au constat intr-o succesiune de evenimente insangerate.În 1226, acesta obţine o poziţie foarte importantă la curtea lui Ludovic al IV-lea  în urma devenirii, în anul precedent, de confesor al soţiei regelui, regina Elizabetha a Ungariei,  pa care acesta  a controlat-o prin intermediul  brutalitatii psihice.În 1231, Elizabetha moare, si Papa Grigorie al IX-lea îl numeşte pe Konrad mare inchizitor al Germaniei; acesta avea datoria sa extermine activitatile eretice, as denunte mariajele clericilor si sa reformeze, reactualizeze manastirile. Metodele sale au fost atît de severe, încît Papa Grigorie al IX-lea a fost nevoit sa intervină, la cererea populatiei, prin intermediul unei bule papale. In 1233, el îl acuza pe contele Henric al II-lea de Sayn ca este practicant eretic. O adunare de nobili si preoţi de la Mainz îl declara pe Henric nevinovat, iar Konrad primeşte represalii la adresa sentinţei sale si, plecînd din Mainz, acesta este ucis.(Traducere din http://www.britannica.com/EBchecked/topic/321890/Konrad-von-Marburg)





Konrad von Marburg
sursa : Google imagini.com