Demonomania

Cel mai mare duşman al Bisericii, încă de la începuturi, l-a reprezentat Satana și ajutoarele 

sale: vrajitoarele si necromantii.

 Papa Ioan al XXII-lea, despre care se spunea ca "lucrează" cu diavolul, a ordonat în 1320 inchizitorilor sa elimine toate practicile și practicantii de crime în slujba diavolului și de profanare a Sfintelor Taine. Astfel, pedepsele care erau, în mod obişnuit, atribuite ereticilor,  au fost puse în aplicare si împotriva "vrajitorilor, ghicitoarelor si celor care invocă demonii". Condamnarea de vrajitorie era anchetata cu amanuntire de inchizitori deoarece adesea se putea confunda erezia cu satanismul. de-a lungul timpului, atît Templierii cat si Ioana d'Arc au fost acuzaţi de slujire în favoarea diavolului. Cultul satanic deţinea o influenţă înspăimîntătoare, dominand și în rîndul ţăranilor, creand mari revolte. Papa Inocentiu al VIII-lea, în anul 1484, a ordonat condamnarea celor care, prin practica vrajitoriei și satanismului, "făceau sa piară ceea ce a rodit pîntecul femeii, mieii și juncanii turmelor, bucatele, strugurii din vie, poamele şi roadele pamantului.

Sursa: Google imagini.com

 Lupta împotriva profanarii a fost introdusa în Italia, Tirol și în Germania. Doi inchizitori, Henric Institor din Selestat și Iacob Spenger au publicat o carte "Mallus maleficorum", care va determina vînătoarea de vrajitorie. În secolul al XVI-lea, asupra acestui pericol s-au axat, mai mult decat inchizitia, tribunalele laice. Luptele au luat o asemenea anvergura încît, în secolul al XVII-lea, în America, a avut loc unul dintre cele mai importante procese contra vrajitoarelor din Istorie, și anume a celor din Salem. În alte tari, ca și Franţa, uciderea practicantilor de vrajitorie era interzisă, dupa legile date de Ludovic al XIV-lea.

Ludovic al XIV-leasursa:Google imagini.com

Procesul vrajitoarelor din Salem
sursa: Google imagini.com

Ioana D'Arc
sursa: Google imagini.com

Cavaler templier
sursa: Google imagini.com

In restul Europei, in secolul al XV-lea, papa va asmite investirea evreilor ca probiviri in cadrul tribunalelor, inregistrandu-se astfel multa toleranta. Cu toate acestea, comunitatile evreiesti vor fi mereu supuse unor tratamente neintelese. Multe familii erau despartite, copii pierzandu-se de parinti. Biserica gasea un prilej deoarece adesea ii boteza crestineste, in Germania botezul fiind interzis de Papa Pius al II-lea, dar multi prelati n-au ascultat ordinele, continuand dominarea lor. In 1510, 38 de evrei au fost arsi pe rug, ceea ce atesta faptul ca multe programuri au exista si vor exista mereu impotriva evreilor, dar nu din partea inchizitiei.
 Insa, odata cu declinul papaliatii, incepand cu anul 1409, inchizitia v-a decadea si ea, urmand sa depinda de puterea civila, care o va transforma intr-un mijloc malefic de dominare. Cel mai bun exemplu care atesta transformarea radicala a Inchizitiei o reprezinta procesul Templierilor, intentat de catre Filip cel Frumos, regele Frantei, in incercarea sa de a patrunde in ordinul respectiv.
 Regele isi dorea aceasta, dupa spusele cronicarilor, in special pentru refacerea situatiei financiare caci, daca punea stapanire pe bunurile cavalerilor si ale calugarilor, acesta putea deveni unul din cei mai bogati oameni din europa. Cu ajutorul unui anumit Guillaume de Nogaret, Filip cel Frumos a reusit sa deschida o ancheta, prin intermediul papei Clement al V-lea, subacuzatiile urmatoare aduse templierilor: adorarea unui cap sculptat, numit Baphomet; scuiparea crucifixului in timpul depunerii juramantului de primire in Ordin; moravuri contra naturii. La 13-14 august 1307, toti cavalerii au fost arestati, interogandu-i si predandu-i inchizitorilor. Inchizitorul Frantei era Guillaume de Paris care, ordonandu-le tuturor supusilor sai sa-i ancheteze pe cavaleri, a ales sa-i tortureze insusi pe Templierii din Paris, unul fiind Jacques de Molay. Cruzimea era inimaginabila deoarece peste 30 de acuzati au murit in timpul torturii, unii marturisind tot ceea ce inchizitorii doreau sa afle.
 Papa Clement al V-lea a incercat sa intervina dar, in urma unei petitii din anul 1308, Filip cel Frumos a continuat lupta impotriva ereziei reprezentata de Templieri. In regiunea Poitiers, peste 72 de calugari au marturisit faptele lor, astfel regele reusind sa-i persecute, arzandu-i de vii. In alte regiuni, Templierii au avut castig de cauza. In 1312, papa Clement al V-lea a considerat ca onoarea ordinului a fost stirbita, oferind toata averea acestuia Ordinului Cavalerilor Ospitalieri, tezaurul regal luand doar contravaloarea pierderilor ijn urma procesului.Papalitatea de la Avignonsi-a pierdut insa onoarea si prestigiul, Inchizitia devenind unealta regelui Filip cel Frumos.
 Biserica occidentala este intr-o continua cadere, singurii carora credinciosii le acordau indulgenta si incredere fiind preotii locali, deoarece papalitatea devenise dispretuita de populatie.Din aceasta cauza, multi predicatori s-au transformat in profeti ce condamnau decaderea moravurilor.
" Tribunalele inchizitoriale vor continua sa existe dar, cu exceptia Spaniei, ele vor actiona sporadic, mai ales in Italia. In Franta, titlul de Mare Inchizitor va fi purtat pana in timpul lui Ludivic al XV-lea, avand insa doar o valoare onorifica".

Filip cel Frumos
sursa: Google imagini.com

Papa Clement al V-lea
sursa: Google imagini.com