Insemnele infamiei

1. Crucile

Erau confectionate din fetru galben si aveau, de obicei, doua palme si jumatate in lungime si trei palmein latime. Trebuiau purtate astfel incat sa fie vizibile : una pe piept si una pe spate. Crucile duble- care aveau un al doilea brat transversal, erau pentru sperjuri-acestea reprezentau o pedeapsa de temut deoarece ii expuneau pe condamnati dispretului public.

   Mai erau si alte insemne ale infamiei: doua ciocane din fetru galben-pentru cei ce erau eliberati provizoriu; limbi de panza rosie-calomniatorii care au mintit in legatura cu erezia; ostii-cei care au profanat Taina Sfitei  Euharistii.

2. Flagerarea

Condamnatul descult, imbracat, mergea la Biserica, tinand in mana o lumanare si vergile cu care trebuia sa fie batut. Dupa predica, preda vergile preotului, care ii administra pedeapsa. Dupa, savarseau o procesiune care traversa orasul si , in final, mai primea o pedeapsa. Atunci pacatosul declara in fata credinciosilor ca si-a meritat pedeapsa.

3.Pelerinajele

Cel mai important pelerinaj era cel din Tara Sfanta, numit si trecerea dincolo de mare, dar s-a renuntat la acesta.Erau doua feluri de pelerinaje:

• pelerinaje majore: Roma, Santiago de Compostella, Canterbury, Koln;
• pelerinaje minore-in Franta-Notre-Dame de Rec-Amadour, Notre-Dame du Pay, Notre-Dame de Chartres, Saint-Foy de Conques, Saint-Paul de Narbonne etc.

Condamnatii trebuiau sa savarseasca pelerinajul in termen de 3 luni de la pronuntarea sentintei, urmand ca la intoarcere sa aduca o scrisoare care sa le adevereasca savarsirea unor acte caritabile.

4.Distrugerea caselor, dezgroparea mortilor

In anul 1220, regele Inocentiu al III-lea a decretat ca toate casele ereticilor sa fie distruse. Inocentiu al IV-lea a ales sa fie distruse si cladirile in care ereticii au tinut predici si intruniri. Orice mort care in timpul vietii a fost predat puterii seculare sau pedepsit cu inchisoarea pe viata era  excomunicat si averile erau confiscate. Sfantul Oficiu poruncea dezgroparea si arderea pe rug. Osemintele si cadavrele erau purtate pe strazi, pentru amenintarea viilor, apoi era savarsit actul de ardere pe rug.

 "Acestea au fost, pe scurt, armele de care dispuneau tribunalele inchizitoriale. Metodele si severitatea lor ne par astazi inspaimantatoare si crude. Adaugam cateva nuante, pentru ca enumerarea seaca a pedepselor nu trebuie sa ne faca sa uitam ca Sfantul Scaun a luat in considerare numeroase apeluri de clementa, ca judecatorii prea cruzi au fost inlaturati si ca achitarile nu au fost chiar atat de rare pe cat avem tendinta sa o credem."