4.Sentinta si " sermo generalis"

Sentinta nu putea fi pronuntata  dacat cu acordul episcopului. Tribunalul era format din " jurati" , care aveau drept consultativ. Le era inmanata concluzia dezbaterii si a torturilor proceselor predecesoare, in legatura cu care acestia isi spuneau parerea. Sentinta era anuntata in timpul unei "predici generale"( auto da fe) . De obicei se desfasura in piata centrala sau in fata bisericii, unde era ridicata o estrada, in jurul careia se adunau toti cetatenii. Dimineata tinea o predica inchizitorul. Toti condamnatii erau asezati in ordine, de la cele mai usoare, la cele mai inspaimantatoare decizii. Cat condamnarea nu era pronuntata, acuzatul putea face apel la papa, dar nu prea il ajuta aceasta, judecatorii nefiind dispusi sa dea curs unor apeluri pe care mai mereu le considerau inacceptabile. In cazul sentintelor definitive sau capitale, nu exista nicio posibilitate de recurs sau apel.

5.Sentintele

Cele 3 orori privind sentintele erau considerate : confiscarea averii, inchisoarea si pedeapsa cu moartea.  Pentru cei ce nu recunoasteau, cei nepocaiti, pedeapsa consta in arderea pe rug-dar bratului secular ii era ceruta evitarea mutilarii sau mortii vinovatului. 

Dar daca vinovatul recunostea in ultimul moment, judecatorul era nevoit sa-l redea inchizitorului, pentru a vedea daca totul este adevarat si nu doar o simulare. Daca totul era adevarat, se putea alege doar cu Sfanta Imnpartasanie inainte de a fi ars, uneori putand fi sugrumat, pentru a evita arderea de viu.

 Pedeapsa cu inchisoarea-murus era data in functie de gravitate, care era vazuta de inchizitor ca pe un mijloc de iertare al pacatelor. Cei ce au profitat de perioada de iertare primeau carcerarea temporara. Cei ce si-au gasit cainta in timpul torturii puteau primi murus strictus sau murus largus.

 Murus strictus= "carcera stramta" -detentia intr-o celula intunecoasa, prin inlantuirea condamnatilor de pereti. Aceasta metoda ii viza pe cei care au incercat sa evadeze sau care nu au marturisit intreg adevarul. Orice drept de a primi vizite era refuzat.

 Murus largus="carcera larga"-prizonierii se puteau misca si contacta exteriorul. Uneori, puteau cere intreruperea pedepsei pentru nasteri, de pilda, in cazul femeilor sau pentru a avea grija de un membru al familiei, in timp ce calugarii erau inchisi in manastire, tot atat de sever ca si ceilalti condamnati.

  Defunctii erau pedepsiti prin confiscarea averii urmasilor, celor ce erau predati bratului secular sau inchisi fiindu-le luata averea familiei lor. Necredinciosioi care nu se prezentau in timpul perioadei de iertare nu puteau fi condamnati la confiscare. De asemenea, confiscarea averilor a devenit o pedeapsa pentru cei carora nu li se putea aplica alta, din anul 1251. Cei ce nu puteau efectua pelerinaje impuse de tribunal puteau face donatii.

sursa: Google imagini.com