Estrapada

De origine italiană, se baza pe suspendarea ereticului cu mîinile la spate, de o franghie ,aşezata  pe un scripete fixat în tavan. La ordin, călăul manevra scripetele astfel încît franghia sa-l ridice pe învinuit cat mai sus ( franghia era ataşată la încheieturi). Însă, pentru ca aceasta operaţiune sa fie mai puternica, era legată de  picioarele invinuitului o greutate de peste 125 kg. Atunci cînd prizonierul ajungea cu teasta la tavan, i se dădea drumul brusc, fiind lăsat sa cadă pană la o distanţă de 50 de cm.  fata de podea.

sursa: Google.imagini.com

Fecioara de fier

De origine italiana, aceasta maşinărie folosită de Inchizitie reprezenta cel mai crunt instrument pentru execuţie. Era o papusa de fier, metalica, ce întruchipa o  femeie atrăgătoare, avînd în jur un dispozitiv sub forma de cerc, care te prindea în interior si te tăia în bucăţi cu 1000 de cuţite. Sîngele care curgea era folosit la diferite ritualuri de către italieni sau la prepararea unor leacuri.

sursa: Google imagini.com

Între secolele XIII-XV, Inchizitia ajunsese o forţă de neoprit, care urmarea toţi oamenii, suspecta de la copii, femei, bărbaţi, pana la cadavre. La procesul unui eretic, acesta putea doar sa jure ca abdică de la credinţa sa sau sa aminteasca si de alti eretici, astfel fiindu-i scurtata pedeapsa. Soţia, copiii, servitorii, părinţii nu puteau pleda în favoarea acestuia, ci doar împotrivă, căci altfel erau acuzaţi de sustinere ,ceea ce însemna erezie. Oricum,si  acestia primeau pedepse, deoarece au locuit pana în acel moment cu un practicant fără sa-l denunţe. Invinuitul avea drept la avocat, dar acesta putea doar sa-l determine sa renunte la credinţa sa deoarece, altfel, acesta era suspectat de apărare a unui eretic, ceea ce nu era acceptat de Biserica. Oricine putea depune mărturie împotriva unui eretic, chiar si un copil de 14 ani. La început, casele celor învinuiţi erau distruse dar, mai apoi, s-a hotărît sa fie construite lăcaşuri sfinte în locul imobilelor. Cert este ca, cu toate ca locul era considerat blestemat,în urma unei bule papale, s-a interzis demolarea caselor, datorită unor creşteri neaşteptate si însemnate a bisericilor.

 Cadavrele, de altfel, erau dezhumate, legate de stîlpuri de fier, în fata unei mulţimi uriaşe si carbonizate, bunurile urmasilor fiind împroprietărite Bisericii. Toate acestea s-au desfăşurat, din nou, pana la instituirea altei bule papale, care sa interzică dezhumarea cadavrelor, cu toate ca mormintele acestora erau considerate precum casele, blestemate, fiind inlocuita cu sfintirea acestora si pedepsirea urmasilor care au avut de-a face cu cei îngropaţi de curînd, cunoscuti drept eretici.
Oricum, la inceput, tortura nu a fost folosita ca mijloc de pedeapsa, fiind interzisa si considerata de Biserica nula. Aceasta avea rolul de a-i speria pe invinuiti si a-i determina sa marturiseasca. Pentru un inchizitor, marturisirea completa reprezenta modalitatea sigura de a obtine nume noi ale ereticilor necunoscuti. Dar, intr-un acurt timp, inchizitorii au savarsit multe inegalitati, folosind tortura pe ascuns, aceasta ajungand singurul mod prin care erticul era pedepsit si prin care erau sustrase informatii. Inchizitia, scapata de sub control, banuitoare, realizand multe delicte, a devenit institutia care le insufla tuturor cetatenilor groaza, deoarece niciodata nu stiai cine va fi invinuit ,la un moment dat si sotii ajungand sa marturiseasca unul impotriva celuilalt, fie ca erau vinovati sau nu, pentru a fi siguri ca ei nu vor fi parati de partener.