"...Ai citit despre persecuţiile religioase ale trecutului, nu-i asa? În Evul Mediu, exista Inchiziția. Un fiasco. Si-au pus în minte sa stârpească erezia și au sfârșit prin a o perpetua. Cu fiecare eretic ars pe rug în piața publică, răsăreau alți o mie. De ce asta? Pentru ca Inchiziția își ucidea duşmanii în văzul lumii, și-i omora cînd ei încă nu se căiseră. De fapt, îi omora tocmai pentru ca nu se căiau. Oamenii mureau pentru ca nu voiau sa renunțe la adevăratele lor credințe. Cum era  și firesc, toata gloria îi revenea victimei și toata rușinea, inchizitorului care ordona arderea pe rug... ." ( George Orwell, Zillmann Szabolcs,  1984 ).

"Etimologic, termenul inchiziție provine din latinescul inquisitio, onis cu sensul de anchetă,
cercetare, căutare, derivat de la verbul inquiro, ere care semnifică a cerceta, a investiga, a căuta.
Astfel, inchiziția reprezintă o anchetă făcută de judecători împotriva acuzatului care, de cele mai
multe ori, era învinuit de erezie. Denumirea provine de la modul de procedură inaugurată de papii
Lucius al III-lea (1181 – 1185) şi Inocenţiu al III-lea (1198 - 1216) şi dezbătută la Conciliul al
IV-lea Lateran (1215). La început ea a fost folosită doar ca procedură penală.
Inchiziţia a fost o instituţie ecleziastică specială constituitǎ pentru prevenirea, combaterea
şi distrugerea ereziilor, în scopul păstrării adevărului de credinţă nealterat. Caracteristic acestei
instituţii este atribuirea unei puteri judiciare speciale judecătorilor, privitor la problemele de
credinţă. Ea s-a consolidat în timpul câtorva decenii, pe măsura nevoilor apărute şi ale experienţei
acumulate. Acţiunea ei nu a fost temporală sau pentru cazuri individuale, ci a avut un caracter
permanent şi universal." (INCHIZIŢIA ÎNTRE MIT ŞI REALITATE, Tezǎ elaboratǎ în vederea obţinerii titlului de doctor în Teologie- Doctorand,Floroaia D. Mihai )