În  timpul pontificatului lui Grigorie al IX-lea, a avut loc un conciliu la Paris, în data de 12 aprilie 1229, care prevedea:

• în fiecare parohie sa exista un grup format dintr-un preot si doi-trei oameni de rînd, care sa depisteze orice forma de erezie a albigenzilor episcopului;
• fiecare senior trebuia sa  descopere ereticii, infiintandu-se metode care sa-i pedepseasca pentru neglijenta;
• ereticii puteau fi urmăriţi oriunde, indiferent de locaţie;
• fiecare "păgîn" trebuia judecat de un episcop sau împuternicit înainte de condamnare-chiar si Sfîntul Părinte infiinteaza în 1231 un act care atesta influenţa Bisericii asupra condamnatilor;
• doar " Damnati per Eclesiam" (cei condamnati de biserica) vor fi condamnati si judecaţi de institutiile seculare;
• toţi cei care îşi marturisesc păcatele si se caiesc vor primi doar închisoarea pe viata pentru a-si ispăşi păcatul;

De asemenea, senatorul Annibaldo hotaraste în 1231 ca:

• toate averile ereticilor sa fie confiscate, iar domiciliile demolate;
• cei care neglijeaza erezia vor fi condamnati la plata unei amenzi de aproximativ 20 de livre si apoi surghiunul, în urma neachitarii;
• înainte de abdicarea la funcţie, fiecare senator trebuia sa promită respectul acestor legi, deoarece în caz contrar vor fi demişi si amendati.

Constituţia papei Grigore al XIII-lea+legislaţia senatorului Annibaldo= "Statut al Sfîntului Scaun", care va fi trimis tuturor episcopilor dar, cum nu are rezultatul dorit, papa îi acorda Ordinului Fraţilor Predicatori întreaga încredere privind lupta contra ereziei.Acest ordin a fost apelat de mulţi regi si papi, ca sa le asigure suprimarea ereziei din tari precum Franţa si oraşe ca Languedoc. Pe lîngă aceasta speţă, si ordinul Călugărilor Cerşetori a primit sarcina de a stopa erezia. Acestia erau supuşi numai autoritatii papale, nedepinzand de influenţe locale. Nu trebuiau sa dea socoteala episcopilor, si sentintele lor erau irevocabile, doar Sfîntul Părinte avînd dreptul de a le revoca. Dominicanii si Franciscanii au preluat cu pricepere aceste misiuni care erau privite de catre tribunalele dioceneze cu indulgenta, ceea ce l-a determinat pe Sfîntul Părinte sa îi aleagă.Unii episcopi au fost reticenti cu privire la tribunalele inchizitoriale, dorind diminuarea puterii deoarece unele sentinţe erau devastatoare pentru unii preoţi si diocezele lor.Inchizitorii erau primiţi cu nepăsare si vrajmasie.

"Inchizitia nu a apărut deci în urma unor hotărîri deliberate, ci a reprezentat rezultatul unei lungi serii de măsuri juridice, produsul unei lente evolutii care a trebuit sa tina seama de numeroase cerinte. Inainte de a prelua ofensiva, papalitatea a trebuit sa ia in considerare o multitudine de factori si sa faca fata imprejurarilor de moment."

Papa Grigore al XIII-lea
sursa: Google imagini.com