Capitolul IV

 Inchizitia din Europa

Suveranii profita de cruciadele împotriva ereticilor pentru a se răzbuna si a-si mari averile. Inchizitorii sunt nevoiţi sa lupte împotriva acestora, chiar cu preţul vieţii, în ciuda autoritatii papei.

 Inchizitia din Italia

Erezia cathara s-a manifestat încă de la mijlocul secolului al XI-lea, dobîndind în secolul al XII-lea o importantă deosebita. Ereticii italieni erau numiti patarini, avînd o forţa atît de mare, încît au reuşit sa-l alunge pe episcopul Presciei, intrînd în conflict cu papa. Sfîntul Părinte Eugeniu al III-lea a trebuit sa părăsească conducerea si sa fugă, în urma sa fiind praduite palatul sau si locuinţele cardinalilor.Erezia s-a dezvoltat în urma sosirii albigenzilor, care fugiseră din Languedoc, fiind alungati de Honoriu al III-lea din Milano si statele învecinate, urmand confiscarea averilor lor si demolarea caselor.A fost impusa de către Geoffroi, legat al Sfîntului Scaun, pedeapsa cu moartea a vinovatilor practicanti de erezie, preconizand crearea unei jurisdictii inchizitoriale, formată din 12 membri+ 4 calugari din Ordinul Cersetorilor, care sa prevină procedurile juridice expeditive.Mulţi vor fi excomun icati, pedepsiti si învinuiţi, precum bergemezii, care nu au mai avut dreptul de a primi averi clerice si de a abdica la funcţii civice/publice.

 Deoarece nobilimea nu arată indulgenţă inchizitiei si inchizitorilor, reuşind sa producă răscoale în marile oraşe  ale Italiei, Biserica a fost nevoită sa-si aleagă, la rîndul ei forţe armate, constituind o liga catolica , a cărui rol era de a pune stapanire pe oraşele care se opun procedurilor inchizitoriale.Cel mai bun exemplu este Sermiona.Episcopul sau era cathar, erezia fiind regimul autoritar.In 1273, acesta a fost cucerit, si in 1278, aproximativ 200 de practicanti au fost arsi pe rug.

 În ciuda experienţei  dominicanilor, Biserica a trebuit sa înfrînga  interesele personale care susţineau erezia, prin intermediul forţei.

Papa Eugeniu al III-lea
sursa: Google imagini.com